Iartă-mi această iubire!

 Resuscitare

Iubire,de neînţeles,dificilă
nu-ţi cer nimic!
Ce-aş putea să îţi cer,
decât să mă umpli cu durerea ta nemarginită
bandajează-mi neiubirile naive
leagă-mă la ochi cu gândurile tale
lasă-ţi suferinţa în mine
lasă să mă cuprindă precum ploia,
ce ucide trupul meu sfâşiat.
Iubire,doar îndură-te
de întrebarea ce-ai rostit-o
şi pe care ai ucis-o în dimineaţa
resucitarii noastre.

Iubire însângerată

Uneori simt cum scoţi toată iubirea din mine,

numai ca să mă trezesc îngândurată,

plină de tine,veşnic iubindu-te,

de neînţeles,de nestăpânit,

nu ştiu când vine şi când pleacă 

când nu e în mine.

Mă locuieşte nesfârşit iubirea aceasta însângerată,

Învaţă doar să nu ma ucizi în felul tău liric,

când vei începe să crezi că nu te mai iubesc,

mereu mă vei găsi în tine,

nehotărâre,neiubire fără sfârşit!

Gustul tău otrăvitor

Te-am rugat să nu te apropii,

mă umplii de fericirile tale,

iar apoi îmi laşi în golul amar,

gustul tău otrăvitor.

Zâmbetul tău se furişează pe pământ,

întunericul mişcă în mine,

iar eu te găsesc în răsuflarea mea,

pentru că sunt dimineţi în care,

respir doar prin tine,

zâmbesc la gândul tău.

De ce nu învăţ să te urăsc?!

Cunosc eu iubirea ta?

Am înţeles lumina.

Un gând tulburat de inocenţă,

un zâmbet arătat în fugă,

lumina ce mă face să tremur 

visul meu în soarele orbitor,

e o lumină care nu avea să îmi ucidă

nici primul meu cuvânt rostit în şoaptă

e lumina aceea ce îmi ascunde neputinţa

de a vedea cum stele se scurg de pe cer.

Am zărit lumină în întunericul prezent,

am deschis şi am lăsat să intre în inima mea

căci în cele din urmă numai aşa puteam înţelege 

sufletul ca pe un râu de strălucire,

privirile ce resuscitează uşor

Poate că aceasta e etrenitatea de care am nevoie

pentru că dincolo de umbre am înţeles lumina.

                                                  The sun also rises.

 

Triunghi etern în semicerc.

Ce-i de făcut când iubirea te lasă oarecum gol?

am rupt încă o bucată din inimă

şi am dat-o,din nou.

zorile îmi înfloresc noi inimi.

Şi totuşi omul pare atât de comun

când se autodepăşeşte.

Mi se produce un tremur în măduvă

la fiecare privire nouă.

Cât de nesecat este izvorul inimii mele?

 inima aceasta

care îmi seamănă  mai mult a triunghi etern

îmi aduce primăveri în priviri

şi mă completează fericit îm semicerc.

Inima mea este ţinută între două mâini

mult prea mari

pentru că scapă printre degete uneori

alunecând pe o foaie

căreia i-am făcut transfuzie ca să o scriu.

Proiect de fericire.

Mi-am smuls din suflet tristeţea,

şi am spânzurat-o undeva încât nici nu mai ştiu.

şi stau în fiecare clipă cu gândul că...

am să o găsesc.

Aş vrea să îmi fac un proiect de fericire

dar mă tulbură necunoscutul

căci nu ştiu dacă simt o durere sau poate...

fericirea.

Am cunoscult multe feluri de fericire

dar cele mai multe ma cuprindeau

mai târziu de durere...

aceasta e fericirea adevărată?

Cât de mult ţine un proiect de fericire?

ce îi trebuie ca să fie adevărat?

cât de realist să gândeşti?

Când o descoperi?

Am să o găsesc

fericrea

aceasta e fericirea adevărată?

Când o descoperi?

Acesta e un proiect de fercire pe care nu ştiu cum să îl înţeleg...e  absurditatea sufletului meu.

Şah-mat.

Viaţa ne-a trasat cateva pătrate 

Încă de la naştere.

Ne-a aruncat câteva piese cu care să jucăm

Le-am privit prin retină,iar apoi nu avea decât să înceapă.

Ne-am ales ca ţintă desăvârşirea

Iar mai târziu aveam să alegem alta

Una dintre alb şi negru.

Uneori piesele cădeau aşa de tare

Încât zgomotul îţi străbătea corpul

Aveau să sângereze lumina.

Apoi mai făceam o mişcare cu vârful degetelor,

M-ai îmbrăţişam un ultim spin.

Acest joc avea să ne ţină mereu în şah.

În cele din urmă ne-am ales o altă ţintă

Albul şi negrul s-au certat iluzoriu

Şi se ghemuiesc în tonuri de gri,

Iar Dumnezeu va trebui să ne dea şah-mat.

Te-ai întrebat...?

Te-ai întrebat ce face primăvara cu cireşii?

Îi deschide cu mirare,

Căci şi dacă i-am tăia nu am opri primăvara.

Te-ai întrebat ce face primăvara cu marea?

O bagă toată într-un pahar şi o ascunde departe

Păstrează în adâncul ei tot ce a primit.

Te-ai întrebat ce face marea cu stelele?

Le prinde pe toate şi le pune la loc

În marea taină a existenţei noastre.

Te-ai întrebat ce face primavara cu noi?

Ne umple sufletele cu fluturi,

Şi ni le înfloreşte.

Pentru că iubirea înseamnă primăvară.

Acum,se ţese o iubire de primăvară.

A iubi îmi e prea cunoscut.

Căci port mereu în suflet câteva zâmbete

Port imaginea primului fluture ce tresaltă în soare

Un soare ce acum îmi încape tot în inimă.

Acest poem este doar un gând nevinovat

Pentru că iubirea înseamnă primăvară

Acum mi se desprind din păr

Câteva flori albe cu amintiri.

Pentru că în sufletul acesta va fi din nou la anul toamnă,

Pentru că va fi şi iarnă

Acum mi se nasc stele şi priviri calde,primăvăratice

Sufletul meu e gata să înflorească.

Deschide-ţi inima şi vei descoperi primăvara sufletului tău,o vei descoperi în cele mai ciudate momente,pentru că nu pare a fi primăvară

Leagăn alb cu ritm de nemurire.

Am cules câteva dimineţi, cu cafea amară,lipsite de soare.

În acele dimineţi te-aş fi întrebat:

Cât de departe e universul tău colorat?

Unde sunt visele ce ne făceau legătura,

Cu infinitul şi fericirea plenară agăţată

 De câteva vorbe de duzină.

Undeva îţi zărisem eul

 Într-o nouă trecere a timpurilor.

Te ţineai de mână cu rătăcitoarele amintiri

 Şi ele mă făceau sa te văd.

Gândurile acestea îmi scriu

 Câteva cântări imaginare despre îngeri

Toate se transformă în poeme negândite cu

Universul pe care îl avem  numai cu praf de planete.

Şi când le vei lăsa departe,

Când din infinit ne vom naşte,

 Voi arunca şi spaţiul dintre micile mele stele

 Pentru ca totul să se transforme în

 Leagăn alb cu ritm de nemurire.

În sufletul acesta nou,tot se mai găseşte un copil.

A new address.

M-am hotărât să mă mut de curând pentru că...nu mai eram în stare să zbor.M-am mutat departe de toate şi de tot,de toate dorurile,de toată agonia,mi-am cumpărat o casă plină de beatitudine,

217,poate înseamnă ceva,de fapt da,înseamnă .

Nimic nu a fost mai minunat decât ,să mă gândesc la acestă idee nouă.Şi n-ar fi fost deloc magnific dacă nu aş fi vazut-o,o nouă idee ce se lega de scopurile mele pe atât de noi.Tu care îmi intrai în casă cu vara timpurie şi ne agăţam de orele acelea lungi în care râdeam cu aşa o poftă şi cu câtă dragoste porneam în suflet sper o lume nouă, doar a nostră.În noua casă a sufletului meu fii binevenită.Uită-te în jur şi leagă-ţi ochii de noul întrerupător electric, opreşte-ţi ochii de ceva ce ştii că mi-ai lăsat şi împrieteneşte-ţi ochii de o poză înrâmată.Nu o să îţi dau nici măcar o adresă tu şti unde să mă găseşti.

Eşti binevenită pentru aceste vremuri neşterse şi toate ne privesc cu duioşie, ca în zilele când vara soseam şi noi,încă te mai aştept,vino când vei fi gata!

În mine se petrece o agonie, în sufletul bătut de noua viaţă.   

The soul.

M-a chinuit întodeauna un suflet,

O scânteie divină doar în apariţie.

Poate că îşi uitase aripile în inimă.

Tu ştii că îmi plouă în suflet?

Îţi pui mereu în faţă oglinda

O pui pe aceeaşi

Personalitatea ta e mereu alta

Şi constaţi mereu o absenţă prezentă

În sufletul ala dedus de falsitate.

Mi-ai ucis dragostea cu nepăsare

Şi ai închis-o undeva.

Ea ne-a găsit pe noi

Cu sufletele goale.

Eu i-am spus:"Dă-i un suflet, nu contează care,oricum nu va şti,oamenii fără suflet nu şi-ar da seama, este doar un înger negru,rătăcit,alungat de pe pământ,nu ştie că îngeri  negri nu mai sunt."

         

Pentru...vară.

Îmi e spaimă de atâtea ploi

Şi totul parcă e e furtună

E atât de frig aici

Nu-i nici soare, nici amurg.

Ce vorbe îmi spuneai:

Era pace.

Şi glasul tău ce îmi cânta

Lin şi limpede

Încât să-l aud chiar şi în visare.

Apoi te întrebam

O să îţi aduci aminte plaja?

Şi marea mi se pare un venin

Şi mă otrăvesc puţin 

Cu fiecare cuget despre tine.

Din anotimpul melancoliei mele

Gândul te caută zadarnic.

Vino anotimp al freneziei,

Te-ai ascuns brusc şi m-ai lăsat fără milă ,te simt

Cu fiecare pas ce l-ai lasat în depărtare

Mi-e dor!Mi-e atât de dor de tine vară.

Aşa cum îmi încălzeai sufletul

Aşa cum ne plimbam în nisip şi ne înţepam în scoici.

Cum se sprărgeau valuri după valuri

Cum ne trecea timpul

Zbătându-se în chiunuri infernale,

Şi toate ar fi vrut să te ţină în viaţă.

Ai plecat şi nu te găsesc nicăieri,mai e ceva până în iunie...mai e ceva până o să simt marea din nou.

Mai ţi minte calul nostru alb?

Adânc...

Câteodată m-aş fi sufocat
De dragostea nebună.
Pentru mine era o presupunere
Îmi transforma zborul frânt
În unul aşa...perfect!
Tu,ce pot să spun...
    Ei bine,nu!
    Dragostea vieţii mele?!
    E adevărat mi-am selectat din viaţa lucruri
    Astfel încât,când ne cresc aripi
    Să nu ne prăbuşim atât de tare
    Încât să nu ne fie viaţa suportabilă.
    În definitiv... eu voi fi copila din amintire,
    Cu parfum uşor.

Şi uite aşa mă arunc în primul meu poem  de pe anul acesta despărţit în atâtea silabe din ce în ce mai adânci.Iubesc suportabil.

Anul acesta...

Am să mă rezum la câteva cuvinte simple...Anul acesta pentru mine a fost de excepţie.Anul acesta am furat câte ceva din fiecare anotimp şi le-am băgat în suflet,dar...tot vara rămâne un nesfârşit cântec de leagăn.Pentru mine anul acesta a fost de-a dreptul minunat cu toate cele la un loc.Vă doresc să aveţi parte de îngeri care să vă coboare în suflet,de mici bucurii-supriză,de comori şi întodeauna să aveţi parte de un happy end!La mulţi ani!

My favorite Christmas quote

A mai trecut un Crăciun....

"Era un tumult în ea, care-i lega sufletul dragostei de sufletul copilăriei din noaptea Crăciunului. Aceeaşi atingere de taină, aceeaşi depăşire a obişnuitului sufletesc, acelaşi contur de mirări, ş-acelasi monolog care simplifică sufletul, dându-i o intensitate de clopot care sună, amplificându-se prin unda muzicală. Atunci spunea mereu, cu dinţi de lapte: A venit Moş Crăciun! A venit Moş Crăciun! Şi era mică printre jucării. "(I.Teodoreanu)

For you,Chocolate!

Childish things

Aşteaptă-mă în iarnă

Şi aruncă-mi aceea bucată de hârtie

Ruptă din suflet.

O vreau înapoi doar ca să o recitesc.

Vino şi adu-o

Dar nu te trezi

Nu trebuie să naşti cuvinte,

Tocmai în sfârşitul lumii.

Adu-mi în zori

Când aerul nopţii

a pleca uşor

Şi am să mă trezesc îngheţată.

Şi totuşi adu cu tine totul

Dar nu aşa de mult

Încât să ne poată zări,

Cineva.

În locul mărilor

Să ne încapă un soare întreg

Şi o picătură de rouă

Veşnică.

Chiar şi acum se mai coc

Cireşe dulci

Foi de trifoi

Şi lucruri copilăreşti.

Vino cu un răspuns ş-o nebunie

Să îţi fie foame.

Uite o listă cu ce să aduci:

Cuvinte,cutii de chibrituri, pisici,, gãrgãriţe, sticle goale, discursuri,imagini,un album,gândaci de Colorado,steguleþe, portrete cunoscute şi cel mai important vino doar cu tine.

Rămas bun?

A trecut atât de mult timp,

De când mi-am luat rămas bun de la tine.

Azi am avut un gând provocat de răcoarea muntelui

Nici eu nu ştiu...

Era mai mult un gând chinuit de amintirea ta.

Cândva otrava imi ajunsese la inimă

Apoi în mâna mea tremurândă.

Şi doar eu decideam.

Am aruncat-o în vânt şi a căzut pe zăpadă.

Cunosc un păcat şi vise uitate în vârf.

Am luat cu mine

Inima bolnavă.

Cad în esenţele zăpezii

Probabil nu ar fi atât de înfrigurate dacă ai fi fost aici.

De aici,din cer se cern albi îngeri pe pâmânt

Şi-mi cresc zâpezi pe ale mele buze.

                             Cu dor,

din înfriguratul ger.

Free at last...

Unii mi-ar fi spus că e un final trist...

Nu cred în nimic absurd

Nu cred în unele plimbări 

Azi nu cred în nimic.

Cândva făcusem o operaţie

Şi-mi introdusesesm un pian în loc de inima(din trecut)

Azi am mai făcut una

Am introdus un zâmbet numai pentru mine.

Azi mi se pare nebunesc de încântător,

Un cer extenuat de atâtea stele

Mi-e cald,am o acută senzatie de libertate.

Dacă n-aş fi convinsă că mă aşteaptă o existenţă...

Deodată fără ca nimic să se fi întâmplat între timp,

Totul încetează.

Mi-e bine,mi-e atât de bine încât

Cu inima nouă ce nu şi-a schimbat locul şi nici înfăţişarea

Cu sufletul tânăr,

Am căutat cu disperare un motiv pentru a plânge,

Dar nu pot să plâng nimic.

Azi mă simt infinită.

Într-o joacă...

Au trecut

Mi-au trecut anii

Ca nişte fluturi hoinari

Doar copila din mine

Se joacă.

Mă joc de-a oamenii mari.

Ingerii care mor 

Cad reci şi tăcuţi

Pe aripa rănii,

Mă regăsesc acum

Ingerii pier

Eu ma rătăcesc

Somnul iubirii,

Vom fi îngeri

Dar doar cu o singură aripă.

Mi-e dor...

Mi-e dor de un vis curat

Mi-e dor de tine, cea de ieri,

Mi-e dor şi de mine 

Cea cu sufletul legănat!

Şi iar visez că stau lângă 

Visez şi zâmbetul divin.

Visez dar visurile pier

Odată cu acest cer!

Tu parcă nu-mi auzi chemarea

Te strig neştiind

Şi vocea mea se aude acolo

Pe propiul meu altar!

Te văd din nou 

Tot vineri,tot toamnă

Uite-mi şi strigarea:

MI-E DOR!

Înger ucis cu nepăsare

Uite,m-am jucat cu tine toată seara,tu m-ai crezut sau ai vrut să mă crezi.Şi cum m-ai luat în braţe,nu mai simţeam ce aş fi vrut să simt.Uite,pentru tine le-am greşit îngerilor,deşi poate ei nu văd cu adevărat scopul greşelii mele,am să tac,lasându-i să descopere dacă o vor face.
În camera aceea erau doi îngeri,unul avea sentimentele anesteziate pentru celălalt,nu aveam niciun fior în clipa  miilor săruturi ale tale de pe obraz şi nici atunci când ne uitam la stele cu lumina stinsă alaturi de alţi îngeri.


Dragul meu înger apus,
Răspuns la întrebarea ta nu am...pentru că nu e prea devreme acum...ci prea târziu,căci m-am golit de sentimente pentru tine într-un mod absurd.Sărută-ţi amintirea sau amintirile cu îngeri.Poate nu mai sunt înger de mult timp, atunci dacă sunt om,tu înger tăcut şi rece,păşesti  spre moarte.Se văd în tine cuvinte seci.Înger mort căzut în mare,te-am reînviat şi te-am ucis  cu nepăsare.Nu mai ai nicio aripă cu care să zbori?Poate te-aş fi ajutat,dar mă laşi rece,insensibilă,nemişcată.


Draga mea,
"Viaţa nu poate fi decât bucuria sinceră de a respira, de a gusta un pahar rece cu apă într-o zi toridă de vară, de a te bucura de îmbrăţişarea tandră a unei prietene, de a te pleca în faţa lui Dumnezeu." 
P.S.Pentru mine fără acestea  "a trăi" nu înseamnă nimic.
      Sper ca El să aibă grijă de îngerul pe care nu-l merit."Fiecare drum serveşte unui scop",dragul meu înger nemeritat.
            

Secrete neexprimate

Dacă aş simţi cum uit,să uit că fiecare oră-mi trece,îmi pierd senzaţiile,încă un personaj,alte sentimente,lasându-mă în acest prezent incontinuabil,vag într-o minte plină de durere,de parcă ar fi fără sens.

-Ar trebui să fie vorba de vreo boală!îmi explică  la capătul unei ferestre.
-Nu,nu este o boală!i-am răspuns repede fără amănunte sau date esenţiale,nici măcar vreo schemă generala nu-i făcusem,şi totuşi avea o firavă bănuială.
Nimeni nu ar putea simţi aşa o senzaţie tulbure.
-Uneori o văd pe ea,,iubesc să-i privesc chipul angelic şi apoi mai sunt şi dialogurile acelea nesfârşite în care îmi spunea .........,dar azi am preferat să  tac de durere,să-mi înghit lacrimile,să mor în cerc,în pătrat şi în formule toate fără vreun efect asupra meaa dar poate nu şi pentru un geniu de a fi.
Dar azi nu-mi aminteam nimic,nu rămăsese umbra vreunei imagini.Atât de firesc ceea ce este în jur,oare toţi mai sunt îngeri după fluxuri şi refluxuri atât de nestăpânite,oare toţi mai sunt ce spun?Eu cea de ieri,de alaltăieri şi din toţi anii nu-mi amintesc,inconştientă încă.Tot ce povestesc sunt impresii nesfârşite,misterioase.Dar uite,mai păstrez în nuanţe neatinse pagini la capătul cărora rămân secrete neexprimate.

Draga mea,
Nu ştiu cum să-i spun minciunii.
"O minciună este ceva ce nu s-a întâmplat, dar ar fi putut la fel de bine să se întâmple."
Nu ştiu cum să-i spun minciunii.
"Despre mine, pe scurt? M-am recompus sufleteşte şi merg mai departe, preţuind cu toată fiinţa mea tot ceea ce am primit şi primesc de la viaţă!"
Da,încă te mai iubesc!
Uite şi ceva din noi...."o să-mi fie dor de tine"ne spuneam  printr-un telefon...uite-ne pe noi plimbandu-ne pe strazi,uita-ne pe noi cele de atunci.Nu,nu mă ierta pentru mine,iartă pentru noi,pentru prima noastră strângere de mână,pentru prima noastră îmbrăţişare.

Letter

Aş fi desenat-o pentru că ştiu cum arată,cum zâmbeşte,îi ştiu până şi umbra şi respiraţia constantă atât de fixă,mişcarea.Nu,nu e nevoie să o privesc e ca şi cum ar însoţi-o trecutul în viitor,ce ar face cu umbra,cu celelalte?Iată trei lumi existând paralel,opunându-se deşi lucrurile care le formează sunt aceleaşi.Plicuri şi hârtii roz.Îmi e îndeajunsă vocea ei într-o scrisoare.Atât!

Înger de octombrie

Evadez din nou în insomnie
Tu fugeai,lasându-mă în urmă
Neştiind ce e cu tine.
Şi te priveam în fiecare secundă
Vegheam asupra ta.
Printr-o simplă plecare a genelor
Iar plecai.
    Pe nevăzute
    Abia atingându-ne
    Ţi-am lăsat o scrisoare
    În care eu cea cu adevărat îmi spărgeam
    Sentimente de oţel
    Fără mâine,fără azi
    Tot toamnă,tot frunze.
    Pentru că sunt în stare să înţeleg
    Pentru că sunt în stare să mor.
    De tot pot fi vinovată
    Nu pot face nimic mai mult
    Am renunţat la demoni
    Şi la bucuria pe care mi-o aduceau ei.
    Durere,că este târziu
    Dispreţ de sine
    Semne ale vieţii
    Şi noi încercând să ne vedem.

P.S.:Aştept să vină şi ziua în care tu îmi vei înapoia întâia noastră scrisoare.

Un înger de octombrie,

All for you...(Adevaratul inger)

Fă-mă să uit

Înger stingher,

Neuitarea în delir!

Lociueşte-mi inima!

A rămas  o umbră

Şi nu-şi întoarce capul

Alergă de teamă

Să nu se găsească acolo,

În propriul camuflaj.

Noi,înger înţelept

Am plecat ţinându-ne de mână

Din dorinţa de a înainta

Prin balta de întuneric.

Înger cu şoapte dulci

Destul!

Mai am o frunză cu cinci degete

Şi nu se lasă bătută de vânt!

Îngerule,nu ofta

Căci eu te iubesc la fel

Puternic şi înspaimântător

Aşteptându-ţi iubirea!

Haide să urcăm

În corabia cu poeţi

Înaintând şi noi

Pe valuri ale timpului

Păstrându-ne nemurirea.

Nepăsare

Am început cu puţin
Nu am nicio vină
Că jocul acesta îmi este interzis,suprimat
Rămân cu un zâmbet muşcat.

Cât să mai aştept
Ca păsările să înveţe să zboare?
Universul contemplă în mine
Şi ce mai ştim...pe cine mai cunoaştem_

Ne mişcăm atât de nesiguri
Uite, e doar un joc otrăvit
Şi tu trişezi.
Învaţă să iubeşti când tu o simţi .

Căutată de noapte şi de zilele ploioase
Îmi imaginez
Că trecerea drumului
Pentru mine e o aventură.

Întreg universul ne priveşte
Vede cum încerci să mori
Cum te ucizi cu nepăsare.
Aripile tale arzând.

Şi azi e o zi în care
Cunosc o altfel de nepăsare
Şi te voi lăsa să mori
În propriul tău joc.

Eu,rămân definitiv întinerită
Cuprinsă de dragoste.
Şi acum cu jocul început
Aştept ca tu să mori.

Nesomn...

Între suferinţa ţipătului

Stele ard.

Ard aripile îngerilor

De nehotărâre

Zilele şi nopţile

Mi se anulează

Mă cuprinde o spaimă nebună

Ce poem!...

Mi-e toamnă în priviri

Tacem!

Închide ochii,dormi şi tu,

Nesomn orbitor.